adnota

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină adnotare, annotare.

Pronunție

  • AFI: /ad.noˈta/


Verb


Conjugarea verbului
adnota
Infinitiv a adnota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
adnotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să adnoteze
Participiu adnotat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe