ajura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză ajourer.

Pronunție

  • AFI: /a.ʒu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
ajura
Infinitiv a ajura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ajurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ajureze
Participiu ajurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face ajur.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe