alesătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ales + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /a.le.sə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
alesătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alesătură alesături
Articulat alesătura alesăturile
Genitiv-Dativ alesăturii alesăturilor
Vocativ alesăturo alesăturilor
  1. procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală.
  2. motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe