aliena

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză aliéner < latină alienare.

Pronunție

  • AFI: /a.li.e'na/


Verb


Conjugarea verbului
aliena
Infinitiv a aliena
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
alienez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să alieneze
Participiu alienat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (jur.) a transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina.
  2. (v.refl.) (livr.) a înnebuni.
  3. (v.refl.) a deveni ostil societății, factorilor de civilizație, a se simți izolat în societatea modernă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe