alinia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a + linie (după franceză aligner).

Pronunție

  • AFI: /a.li.ni'a/


Verb


Conjugarea verbului
alinia
Infinitiv a alinia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
aliniez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să alinieze
Participiu aliniat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) așeza în linie dreaptă.
  2. (v.tranz.) a îndrepta traseul unei străzi.
  3. (v.tranz.) a așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită.
  4. (v.refl.) (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.
  5. (v.tranz.) a ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe