altera

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză altérer < latină alterare.

Pronunție

  • AFI: /al.te'ra/


Verb


Conjugarea verbului
altera
Infinitiv a altera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
alterez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să altereze
Participiu alterat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a suferi sau a facesufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica.
    Căldura alterează alimentele.
  2. (v.tranz.) a denatura, a falsifica, a transforma.
  3. (v.refl.) (fon.; despre sunete) a se schimba, a se transforma.
  4. (v.tranz.) (muz.) a ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe