amăgire

română

Etimologie

Din a (se) amăgi.

Pronunție

• AFI: /a.mə'ʤi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului amăgire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amăgire	amăgiri
Articulat	amăgirea	amăgirile
Genitiv-Dativ	amăgirii	amăgirilor
Vocativ	amăgireo	amăgirilor

1. faptul de a (se) amăgi; amăgeală; ceea ce amăgește.

Cuvinte derivate

• autoamăgire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• măgărie

Referințe

• DEX '98 via DEX online