amănunți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din amănunt.

Pronunție

  • AFI: /a.mə.nun'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
amănunți
Infinitiv a amănunți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
amănunțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să amănunțească
Participiu amănunțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a fărâmița, a mărunți.
  2. (v.tranz.) a da amănunte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe