ambitus

română

Etimologie

Din franceză ambitus.

Pronunție

• AFI: /ˈam.bi.tus/

Substantiv

Declinarea substantivului ambitus
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ambitus	ambitusuri
Articulat	ambitusul	ambitusurile
Genitiv-Dativ	ambitusului	ambitusurilor
Vocativ	ambitusule	ambitusurilor

1. întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bumăști
• butășim
• subțiam

Referințe

• DEX '98 via DEX online