ambuteiaj

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză embouteillage.

Pronunție

  • AFI: /am.bu.te'jaʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ambuteiaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ambuteiaj ambuteiaje
Articulat ambuteiajul ambuteiajele
Genitiv-Dativ ambuteiajului ambuteiajelor
Vocativ ambuteiajule ambuteiajelor
  1. (franțuzism) îmbuteliere.
  2. blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic, a aglomerării, a dificultăților de manevrare provocate de aglomerare etc.
  3. blocare a circulației rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine a) unor vehicule.


Traduceri

Referințe