anduranță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză endurance < engleză endurance.

Pronunție

  • AFI: /an.duˈran.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
anduranță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ anduranță anduranțe
Articulat anduranța anduranțele
Genitiv-Dativ anduranței anduranțelor
Vocativ ' '
  1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
  2. rezistență mecanică (a unui motor).

Sinonime


Traduceri

Referințe