antracit

română

Etimologie

Din franceză anthracite.

Pronunție

• AFI: /an.tra'ʧit/

Substantiv

Declinarea substantivului antracit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antracit	antracite
Articulat	antracitul	antracitele
Genitiv-Dativ	antracitului	antracitelor
Vocativ	antracitule	antracitelor

1. cărbune de pământ de calitate superioară, având în compoziția sa mult carbon, puține substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, fiind un prețios combustibil.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catrința
• cătrănit
• cântărit
• înțărcat

Referințe

• DEX '98 via DEX online