apartenență

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză appartenance.

Pronunție

  • AFI: /a.par.te'nen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
apartenență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ apartenență apartenențe
Articulat apartenența apartenențele
Dativ-Genitiv apartenenței apartenențelor
Vocativ apartenență apartenențelor
  1. faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu.


Traduceri

Referințe