apostrofă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

DIn franceză apostrophe < latină apostropha.

Pronunție

  • AFI: /a.pos'tro.fə/


Substantiv


Declinarea substantivului
apostrofă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ apostrofă apostrofe
Articulat apostrofa apostrofele
Genitiv-Dativ apostrofei apostrofelor
Vocativ apostrofă apostrofelor
  1. imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent).
  2. figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându-și brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru personificat.


Traduceri

Etimologie

Confer apostrof.

Pronunție

  • AFI: /a.pos'tro.fə/


Substantiv

  1. formă alternativă pentru apostrof.

Referințe