arătare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a arăta.

Pronunție

  • AFI: /a.rə'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
arătare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arătare arătări
Articulat arătarea arătările
Dativ-Genitiv arătării arătărilor
Vocativ arătare arătărilor
  1. acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei.
  2. halucinație, vedenie.
  3. (concr.) monstru; stafie, fantomă.
  4. persoană foarte slabă.


Traduceri

Referințe