arcui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din arc + sufixul -ui.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) arcui
Infinitiv a (se) arcui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) arcuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) arcuiască
Participiu arcuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia.
  2. (v.tranz.) (fig.) a bate; a pedepsi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe