arcuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) arcui.

Pronunție

  • AFI: /ar.ku'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
arcuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arcuire arcuiri
Articulat arcuirea arcuirile
Genitiv-Dativ arcuirii arcuirilor
Vocativ arcuire arcuirilor
  1. faptul de a (se) arcui; încovoiere elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită.


Traduceri

Anagrame

Referințe