argumentare
Etimologie
Din a argumenta.
Pronunție
- AFI: /ar.gu.men'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului argumentare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | argumentare | argumentări |
| Articulat | argumentarea | argumentările |
| Genitiv-Dativ | argumentării | argumentărilor |
| Vocativ | argumentare | argumentărilor |
- acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online