argumentare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a argumenta.

Pronunție

  • AFI: /ar.gu.men'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
argumentare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ argumentare argumentări
Articulat argumentarea argumentările
Genitiv-Dativ argumentării argumentărilor
Vocativ argumentare argumentărilor
  1. acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație.


Traduceri

Referințe