arhimandrit

română

Etimologie

Din slavă (veche) arhimandritŭ.

Pronunție

• AFI: /ar.hi.man'drit/

Substantiv

Declinarea substantivului arhimandrit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arhimandrit	arhimandriți
Articulat	arhimandritul	arhimandriții
Genitiv-Dativ	arhimandritului	arhimandriților
Vocativ	arhimandritule	arhimandriților

1. titlu dat starețului unei mănăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online