armée

Vezi și : armee, Armee

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie armee, forma de participiu trecut la feminin singular pentru armer.

Atestat în franceză pentru prima dată în jurul anului 1370 (dar nu în anglo-normandă), împrumutat prin anglo-normandă din latină armāta („armată”), forma de participiu trecut la neutru plural pentru armō („a arma, a înarma”) < din arma („arme”). Este dublet al lui armada.

Pronunție

• AFI: /aʁ.me/

Substantiv

armée f., armées pl.

1. (mil.) armată
2. (mil.) forțe armate

Sinonime

• 1: (mil.) (înv.) ost
• 2: (mil.) arme, force, force navale, force terrestre, force d'intervention

Cuvinte derivate

• cyberarmée

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

armée de généraux armée de l'air armée de l'ombre armée de mer armée de terre Armée du salut

armée mexicaine armée roulante corps d'armée Grande Armée groupe d'armées vive l'armiste, vivelarmiste

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

arme armé armer armada armateur armature

arme à feu arme blanche armement armoiries armure, armurerie, armurier gendarme, gendarmerie

Etimologie

Din armer.

Verb

1. forma de participiu trecut la feminin singular pentru armer.

Etimologie

Din armé.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru armé.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire