armonie

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
armonie

română

Etimologie

Din franceză harmonie < latină harmonia.

Pronunție

  • AFI: /ar.mo'ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
armonie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ armonie armonii
Articulat armonia armoniile
Genitiv-Dativ armoniei armoniilor
Vocativ armonie armoniilor
  1. potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg.
  2. bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc.
  3. îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); (spec.) (muz.) concordanță fonică între sunete.
  4. parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție.

Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Confer armonică, armonie.

Pronunție

  • AFI: /ar'mo.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
armonie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ armonie armonii
Articulat armonia armoniile
Genitiv-Dativ armoniei armoniilor
Vocativ armonie armoniilor
  1. (reg.) armonică.


Traduceri

Anagrame

Referințe