armonist

română

Etimologie

Din franceză harmoniste.

Pronunție

• AFI: /ar.mo'nist/

Substantiv

Declinarea substantivului armonist
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	armonist	armoniști
Articulat	armonistul	armoniștii
Genitiv-Dativ	armonistului	armoniștilor
Vocativ	armonistule	armoniștilor

1. (rar) persoană specializată în teoria armoniei.
2. persoană care cântă din armonică.

Cuvinte derivate

• armonistă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online