arnăut
română
Etimologie
Din turcă arnavud.
Pronunție
- AFI: /ar.nə'ut/
Substantiv
| Declinarea substantivului arnăut | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arnăut | arnăuți |
| Articulat | arnăutul | arnăuții |
| Genitiv-Dativ | arnăutului | arnăuților |
| Vocativ | arnăutule | arnăuților |
- soldat mercenar (de origine albaneză) angajat în garda domnească din țările române; (p.ext.) servitor înarmat, angajat de boieri mai ales pentru paza personală.
- specie de grâu de primăvară cu bobul mare și lunguieț, de culoare galbenă-deschisă.
- (adjectival)
- Grâu arnăut
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online