asonanță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză assonance.

Pronunție

  • AFI: /a.so'nan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
asonanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ asonanță asonanțe
Articulat asonanța asonanțele
Genitiv-Dativ asonanței asonanțelor
Vocativ ' '
  1. rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate.


Traduceri