autoînsămânțare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din auto- + însămânțare.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.ɨn.sə.mɨn'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
autoînsămânțare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ autoînsămânțare autoînsămânțări
Articulat autoînsămânțarea autoînsămânțările
Genitiv-Dativ autoînsămânțării autoînsămânțărilor
Vocativ autoînsămânțare autoînsămânțărilor
  1. (bot.) însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe