automutila

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din auto- + a mutila.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.mu.ti'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) automutila
Infinitiv a (se) automutila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) automutilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) automutileze
Participiu automutilat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe