autoservire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din auto- + servire.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.ser'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
autoservire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ autoservire autoserviri
Articulat autoservirea autoservirile
Dativ-Genitiv autoservirii autoservirilor
Vocativ autoservire autoservirilor
  1. mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante, în care clientul se servește singur.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe