avară

română

Etimologie

Din avar.

Pronunție

• AFI: /a'va.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului avară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	avară	avare
Articulat	avara	avarele
Genitiv-Dativ	avarei	avarelor
Vocativ	avaro	avarelor

1. persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online