azvârlitură
română
Etimologie
Din a azvârli + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /az.vɨr.li'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului azvârlitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | azvârlitură | azvârlituri |
| Articulat | azvârlitura | azvârliturile |
| Genitiv-Dativ | azvârliturii | azvârliturilor |
| Vocativ | azvârlitură | azvârliturilor |
- faptul de a azvârli; distanța până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită.
Expresii
- O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online