bântuire

română

Etimologie

Din a bântui.

Pronunție

• AFI: /bɨn.tuˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului bântuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bântuire	bântuiri
Articulat	bântuirea	bântuirile
Genitiv-Dativ	bântuirii	bântuirilor
Vocativ	bântuire	bântuirilor

1. (rar) acțiunea de a bântui.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• butnărie
• brănuite
• brunatei
• întrebau

Referințe

• DEX '98 via DEX online