bâlci

română

Etimologie

Din maghiară bolcsu, bulcsu („hram”) (Scriban, Șăineanu, Cihac, DER); sensul vechi a fost de „praznic bisericesc”.

Pronunție

• AFI: /bɨlʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului bâlci
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bâlci	bâlciuri
Articulat	bâlciul	bâlciurile
Genitiv-Dativ	bâlciului	bâlciurilor
Vocativ	bâlciule	bâlciurilor

1. târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc.
2. (fig.) (fam.) gălăgie, hărmălaie, zăpăceală.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bacil
• balic

Referințe

• DEX '98 via DEX online