bălțătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bălțat + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /bəl.ʦə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bălțătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bălțătură bălțături
Articulat bălțătura bălțăturile
Genitiv-Dativ bălțăturii bălțăturilor
Vocativ bălțătură bălțăturilor
  1. pată de culoare deschisă la animalele bălțate.
  2. obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat.


Traduceri

Referințe