bănui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară bánni < bánom ("regret" sau "îmi pare rău").

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
bănui
Infinitiv a bănui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
bănuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bănuiască
Participiu bănuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc.
    Cine ar fi bănuit că se va întâmpla astfel?
  2. (v.tranz.) a considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta.
  3. (v.intranz.) (reg.) a se supăra pe cineva; a-i face mustrări.
  4. (v.intranz.) (reg.) a regreta, a se căi.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe