bănui
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /bə'nuj/
Verb
Conjugarea verbului bănui | |
Infinitiv | a bănui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
bănuiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bănuiască |
Participiu | bănuit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc.
- Cine ar fi bănuit că se va întâmpla astfel?
- (v.tranz.) a considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta.
- (v.intranz.) (reg.) a se supăra pe cineva; a-i face mustrări.
- (v.intranz.) (reg.) a regreta, a se căi.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a presupune