bărbătuș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bărbat + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /bər.bəˈtuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
bărbătuș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bărbătuș bărbătuși
Articulat bărbătușul bărbătușii
Genitiv-Dativ bărbătușului bărbătușilor
Vocativ bărbătușule bărbătușilor
  1. mascul al unor animale.


Traduceri

Referințe