bacterie
română
Etimologie
Din franceză bactérie < latină bacteria. De origine greacă βακτήριον (baktērion) < βακτηρία (baktēria, "băț, bastonaș").
Pronunție
- AFI: /bak'te.ri.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului bacterie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bacterie | bacterii |
| Articulat | bacteria | bacteriile |
| Genitiv-Dativ | bacteriei | bacteriilor |
| Vocativ | ' | ' |
- nume generic dat microorganismelor unicelulare, sporulate sau nu, cu structură foarte simplă; conțin un nucleu difuz, iar înmulțirea se face prin diviziune directă.
Descriere
- bacteriile sunt împărțite în familii pe baza morfologiei (coci, bacili, vibrioni), a afinităților față de coloranții de anilină (bacili acido-rezistenți, germeni gram-pozitivi sau negativi etc.) și a proprietăților biologice: rezistența la temperaturi ridicate (bacterii termofile), tipul de nutriție (bacterii autotrofe sau heterotrofe), de respirație (bacterii aerobe sau anaerobe), patogenitatea pentru om și animale. Prin ritmul rapid de multiplicare și prin acțiunea enzimelor proprii, bacteriile au un rol esențial în circulația carbonului și azotului în natură (bacterii nitrificante, bacterii celulolitice, bacterii de putrefacție), asigurând echilibrul biochimic necesar existenței lumii vii. Bacteriile sunt folosite pe scară largă în industria farmaceutică (în prepararea antibioticelor, vitaminelor), industria alimentară (în prepararea derivatelor de lapte, produselor alcoolice) etc.
Sinonime
- (biol.) (pop.) microb
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
organism microscopic unicelular de natură vegetală
|
|