balanță romană

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din balanță + romană.

Pronunție

  • AFI: /ba'lan.ʦə ro'ma.nə/


Cuvânt compus

balanță romană

  1. cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit.


Traduceri

Referințe