balans

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a balansa (derivat regresiv).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
balans
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ balans balansuri
Articulat balansul balansurile
Genitiv-Dativ balansului balansurilor
Vocativ balansule balansurilor
  1. mișcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe