balansare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a balansa.

Pronunție

  • AFI: /ba.lan'sa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
balansare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ balansare balansări
Articulat balansarea balansările
Genitiv-Dativ balansării balansărilor
Vocativ balansare balansărilor
  1. acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare.


Traduceri

Anagrame

Referințe