balmoș

română

Variante

balmuș

Etimologie

Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); este posibil să fi suferit influența lui valma, valmeș („amestecat, bălmăjit”), din slavă (veche) *valŭmŭ („amestecat”). Este un cuvânt care apare în alte limbi, confer maghiară bálmos, poloneză balmosz, ruteană balmuš, bulgară belmăz, fără a fi cu putință să precizăm dacă este vorba de împrumuturi din română.

După Cihac, II, 478 și DAR, cuvântul român provine din maghiară; Drăganu, Dacor., V, 330 derivă din română celelalte cuvinte (pentru ruteană și poloneză, confer și Miklosich, Wander., 12 și DAR). Talmeș-balmeș pare formație expresivă, ca tura-vura, terchea-berchea (după DAR, talmeș ar fi maghiară tál „fel de mâncare”).

Pronunție

AFI: /ˈbal.moʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului balmoș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	balmoș	invariabil
Articulat	balmoșul	invariabil
Genitiv-Dativ	balmoșului	invariabil
Vocativ	balmoșule	invariabil

mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puțin mălai.

Cuvinte derivate

bălmăji

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online