bancnotă

română

Etimologie

Din germană Banknote, franceză bank-note.

Pronunție

• AFI: /banˈkno.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului bancnotă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bancnotă	bancnote
Articulat	bancnota	bancnotele
Genitiv-Dativ	bancnotei	bancnotelor
Vocativ	bancnotă	bancnotelor

1. hârtie-monedă emisă de o bancă și folosită ca mijloc de plată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online