bancrută
română
Etimologie
Din franceză banqueroute.
Pronunție
- AFI: /ban'kru.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bancrută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bancrută | bancrute |
| Articulat | bancruta | bancrutele |
| Genitiv-Dativ | bancrutei | bancrutelor |
| Vocativ | bancrută | bancrutelor |
- faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online