barbă
Aspect

Etimologie
Din latină barba.
Pronunție
- AFI: /ˈbar.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului barbă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | barbă | bărbi |
| Articulat | barba | bărbile |
| Genitiv-Dativ | bărbii | bărbilor |
| Vocativ | ' | ' |
- păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji.
- A-și lăsa barba.
- bărbie.
- Are o barbă proeminentă.
- smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot.
- țepii de la spicele cerealelor.
- Bărbile de la spicele cerealelor.
- (argou) minciună.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
- (fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva)
- (arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate
- A râde în barbă = a râde pe ascuns, numai pentru sine
- A vorbi în barbă = a spune ceva încet; a vorbi numai pentru sine
- Câți peri în barbă = în număr foarte mare
Traduceri
păr crescut pe bărbie și pe obraji
|
|
bărbie
|
|
