bascula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză basculer.

Pronunție

  • AFI: /bas.ku'la/


Verb


Conjugarea verbului
bascula
Infinitiv a bascula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
basculez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să basculeze
Participiu basculat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre un corp) a se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe