beneficiu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză bénéfice < latină beneficium.

Pronunție

  • AFI: /be.ne'fi.ʧju/


Substantiv


Declinarea substantivului
beneficiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ beneficiu beneficii
Articulat beneficiul beneficiile
Genitiv-Dativ beneficiului beneficiilor
Vocativ beneficiule beneficiilor
  1. câștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea.

Expresii

  • Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior


Traduceri

Referințe