bienheureux

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Din bien + heureux.

Pronunție

  • AFI: /bjɛ̃.nœ.ʁø/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
bienheureux
Singular Plural
Masculin bienheureux bienheureux
Feminin bienheureuse bienheureuses
  1. (livr.) fericit, favorabil
    Vie bienheureuse.
  2. (rel.) binecuvântat, preafericit
    Les âmes bienheureuses.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate


Substantiv

bienheureux m., bienheureux pl.

  1. (rel.) cineva preafericit

Expresii