birău

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară bíró (Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 107), de unde provin și sârbocroată, slovenă birov.

Pronunție

  • AFI: /biˈrəw/


Substantiv


Declinarea substantivului
birău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ birău birăi
Articulat birăul birăii
Genitiv-Dativ birăului birăilor
Vocativ birăule birăilor
  1. (înv. și reg.) primar rural.


Traduceri

Anagrame

Referințe