bitumen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Bitumen < latină bitumen.

Pronunție

  • AFI: /bi.tu'men/


Substantiv


Declinarea substantivului
bitumen
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bitumen bitumenuri
Articulat bitumenul bitumenurile
Dativ-Genitiv bitumenului bitumenurilor
Vocativ bitumenule bitumenurilor
  1. material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii de origine vegetală.


Traduceri

Referințe