bitumen
română
Etimologie
Din germană Bitumen < latină bitumen.
Pronunție
- AFI: /bi.tuˈmen/
Substantiv
| Declinarea substantivului bitumen | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bitumen | bitumenuri |
| Articulat | bitumenul | bitumenurile |
| Genitiv-Dativ | bitumenului | bitumenurilor |
| Vocativ | bitumenule | bitumenurilor |
- material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii de origine vegetală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online