blaza
română
Etimologie
Din franceză blaser.
Pronunție
- AFI: /bla'za/
Verb
| Conjugarea verbului (se) blaza | |
| Infinitiv | a (se) blaza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) blazez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) blazeze |
| Participiu | blazat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) a (-și) toci, a (-și) pierde sau a face să piardă intensitatea simțurilor și a emoțiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online