blestemăție

română

Etimologie

Din blestemat + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /bles.te.mə'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului blestemăție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blestemăție	blestemății
Articulat	blestemăția	blestemățiile
Genitiv-Dativ	blestemăției	blestemățiilor
Vocativ	blestemăție	blestemățiilor

1. purtare, faptă de om blestemat.
2. depravare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• blestematei

Referințe

• DEX '98 via DEX online