blestemăție

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din blestemat + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /bles.te.mə'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
blestemăție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blestemăție blestemății
Articulat blestemăția blestemățiile
Genitiv-Dativ blestemăției blestemățiilor
Vocativ blestemăție blestemățiilor
  1. purtare, faptă de om blestemat.
  2. depravare.


Traduceri

Anagrame

Referințe