blestemat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a blestema.

Pronunție

  • AFI: /bles.teˈmat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
blestemat
Singular Plural
Masculin blestemat blestemați
Feminin blestemată blestemate
Neutru blestemat blestemate
  1. lovit, ajuns de blestem.
  2. rău, neprielnic, dușmănos.
  3. (adesea substantivat) cu purtări rele; depravat, rău, ticălos.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din blestema.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru blestema.

Referințe